Cum se joaca Lost Cities

Ideea boardgame-ului Lost Cities este sa faci expeditii pentru a descoperi cele 5 orase pierdute. Fiecare jucator primeste 5 exploratori: 4 aventurieri, un cercetator si cate 8 carti (in timpul jocului trebuie sa ai tot timpul 8 carti in mana). Fiecare expeditie are 9 pasi de parcurs si trebuie sa faci 3 expeditii pentru a termina jocul. Se incepe din mijlocul tablei de joc, cu punctaj de la minus 20 si se pune o carte (cu o valoare cat mai mica),  iar atunci cand vrei sa inaintezi cu un pas  trebuie sa pui peste cartea din dreptul tau, o carte de aceeasi valoare sau mai mare, dupa care sa tragi alta carte. Daca nu ai ce carte sa dai jos, o poti pune cu fata, intr-un alt teanc, pentru ca alt jucator sa se foloseasca de ea. Strategia cu care incepi este urmatoare: te uiti la carti, si in functie de numerele si culorile de pe acestea, pui in fata ta cartea cu valoarea cea mai mica, asta bineinteles daca ai mai multe carti de aceeasi culoare.

In drum spre orasele pierdute vei da de jetoane de evenimente sau jetoane cu artefacte, daca un jucator ajunge pe acestea, atunci obtine fie puncte fie posibilitatea de a  merge mai departe, fara a folosi o carte.

Atentie insa ca artefactele se colectioneaza doar de primul jucator ajuns pe casutele pe care sunt asezate. Ideea este sa-ti folosesti toate echipa pentru face cat mai multe puncte, dar nu este obligatoriu.. O expeditie se mai termina atunci cand se termina pachetul de carti. Castiga acela, care dupa ce face cele 3 expeditii, are cele mai mule puncte.

Lost Cities – boardgame de noroc

Fata de Catan, care este in joc competitiv, unde-ti poti bloca adversarii, Lost Cities este un joc pasnic, in care fiecare-si vede de drum cu scopul de a acumula cat mai multe puncte. Lost Cities este un joc simplu care tine si de noroc, pentru ca in functie de cartile pe care le tragi din pachet poti inainta sau poti ramane pe loc.

In grupul in care am jucat Lost Cities, nu-l mai jucase nimeni, astfel incat prima expeditie a fost destul de lunga si cu cateva scapari in ceea ce privesc regulile jocului. De aceea recomand sa jucati Lost Cities cu cineva care a mai jucat si stie bine regulile pentru ca jocul sa mearga mai repede.

Prietenii cu care am jucat Lost Cities mi-au zis despre el ca este un joc de familie, numai bun pentru petrecerea unei dupa-amieze de duminica. Eu zic ca este un joc atat pentru familie, cat si de jucat cu prietenii, joc care implica ceva strategie, iar  destul de mult rezultatul depinde noroc.

Jocul Lost Cities poate fi achizitionat online de pe TarabaDeJocuri.ro, pretul acestui boardgame fiind de 140 RON.

Sfaturi pentru o petrecere de Craciun de neuitat

Organizarea unei petreceri de Craciun care sa ramana o amintire placuta pentru toti invitatii presupune ceva organizare, pornind de la decor, alimente si divertisment pentru oaspeti. Cand vine vorba de divertisment ce poate fi mai captivant decat un joc de soacietate cu tema specifica? Jocurile creeaza o atmosfera joviala, incurajeaza spiritul de echipa si, cel mai important, permit oaspetilor sa se cunoasca mai bine. Iata cateva sfaturi pentru o petrecere plina de distractie:

Fiti creativi

Fiti creativi si ganditi-va la cateva jocuri simple, dar interesante si cu reguli usor de inteles. Nu ati vrea ca invitatii sa petreaca prea mult timp cu invatarea instructiunilor, asa-i?

Creati elemente distractive si pline de umor, care pot fi intelese de toata lumea, indiferent de varsta. Chiar daca planificati jocuri pe categorii de varsta, aveti grija ca spectatorii sa fie amuzati de asemenea. Puteti, de asemenea sa faceti un mix intre jocurile traditionale si unele noi, prin combinarea anumitor elemente.

Ganditi din perspectiva invitatilor

Inainte de a decide ce puneti pe lista de jocuri, ganditi-va ce ar prefera invitatii dvs. Aveti in vedere varsta invitatilor dvs, interesele si, cel mai important, gasiti jocuri confortabile pentru toti invitatii, care sa fie jucate din toata inima si nu din obligatie.

Sincronizare perfecta

Este foarte important sa alegeti un moment oportun pentru inceperea jocurilor, iar acestea sunt mult mai placute daca le veti juca inainte de cina. Nu planificati inceperea unui joc imediat dupa masa, deoarece toata lumea va fi prea plina pentru a participa la acesta. Exista un moment potrivit pentru fiecare joc; de exemplu, jocurile cunoscute ca fiind „spargatoare de gheata” ar trebui planificate la inceputul petrecerii, pentru a da ocazia invitatilor de a se cunoaste mai bine.  Planificati pentru inceputul petrecerii jocuri care implica mai multa activitate, iar spre sfarsitul petrecerii jocuri relaxante.

Iata doua exemple de jocuri pentru petrecerea de Craciun:

Dirty Santa

Intrebati cinci oameni cum se joaca Dirty Santa si veti auzi probabil cinci raspunsuri diferite. Tocmai de aceea v-am pregatit o trecere in revista a regulilor de baza. Simtiti-va insa liberi sa le schimbati pe parcursul jocului.

1. Fiecare participant va aduce cu el un cadou ambalat, astfel incat sa nu existe nici un indiciu despre ce ar putea fi inauntru. Toate aceste cadouri vor fi puse sub brad sau pe o masa special amenajata.

2. Gazda scrie cate un numar pe o bucata de hartie pentru fiecare cadou in parte si pune aceste numere intr-un cos, un bol sau o palarie.

3. Fiecare jucator trage cate un numar. Obtinerea unui numar mai mare este un lucru bun deoarece va alege dintre mai multe cadouri.

4. Primul jucator alege un cadou din gramada. Urmatorul jucator alege un alt cadou sau poate fura cadoul jucatorului anterior. In cazul in care un cadou este furat, jucatorul respectiv poate alege alt cadou din gramada sau poate fura de la alt jucator.

5. Jocul continua pana cand vine randul tuturor jucatorilor. Ultimul jucator poate fura de la oricare persoana sau alege cadoul ramas.

6. Odata ce un cadou este furat de 3 ori acesta va fi retras din joc.

Artistii Craciunului

Recuzita: coli albe, mape, markere colorate, autocolante cu tema de Craciun, fluier, cronometru.

Regulament

1. Impartiti fiecarui invitat cate o foaie alba, o mapa (pe care sa puna foaia), markere – unul rosu, unul verde si unul negru, si autocolante.

2.  Rugati-va invitatii sa se aseze in cerc, sa aseze colile pe mape si sa le puna pe cap.

3. Fluierati o data pentru a da startul la joc. Dati pe rand invitatilor indicatii in legatura cu ce sa deseneze – de exemplu: „Desenati un Mos Craciun cu o palarie pe cap si cu sacul in spate” sau „Desenati un sac cu cadouri si cu acadele” sau „ Desenati un brad si lipiti un sticker in varful bradului”.

4. Toti jucatorii trebuie sa deseneze in timpul in care primesc instructiunile, apoi vor avea la dispozitie inca 2-3 minute pentru a termina desenul si de a-l colora daca vor. Setati cronometrul pentru a masura timpul.

5. Cand timpul se scurge colectati desenele de la jucatori. Acestea vor fi interesante, amuzante si vor da tonul petrecerii.

6. Pentru a desemna castigatorul dati fiecarui desen cate o nota. De exemplu dati 2 puncte pantru fiecare acadea care este in sac, 5 puncte pentru sacul si palaria lui Mos Craciun, daca acestea sunt plasate in locul potrivit, 3 puncte pentru bradul desenat corect, si asa mai departe.
Distractie mare si Sarbatori Fericite!

De ce toata lumea vrea Monopoly?

Monopoly a evoluat de-a lungul anilor si si-a pastrat statutul de cel mai impresionant joc de societate. Este amuzant daca ne gandim ca un joc care implica taxe, activitati bancare si cai ferate care par a fi atat de plictisitoare in viata reala, a devenit atat de popular si iubit de toata lumea.

Secretul monopoly consta tocmai in faptul ca se bazeaza pe imbogatirea jucatorilor. Si acum sa recunoastem. Cine nu ar vrea sa fie bogat si celebru, macar pentru o zi? Pe scurt, Monopoly este un joc in care fiecare jucator incearca sa capete monopol pe piata imobiliara in timp ce piesele avanseaza pe tabla in functie de cum cad zarurile. Jucatorii incearca sa se intreaca unii pe altii in cursa pentru imbogatire prin cumparare, inchiriere, ipotecare si vanzare de proprietati imobiliare.

In anul 1999 Monopoly si-a facut intrarea eleganta in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai popular joc comercial din lume. Acesta poate fi jucat si pe calculator, online sau offline, iar tot ce trebuie sa faceti este sa scrieti pe Google cuvantul cheie: „monopoly”.

Monopoly tips

Cumparati, cumparati, cumparati!

Avand in vedere ca scopul jocului este sa deveniti cel mai bogat dintre jucatori, cel mai bine este sa cumparati si sa achizitionati cat mai multe proprietati. Cand aterizati pe o proprietate, cumparati-o! Atata timp cat aveti fonduri disponibile, incercati mai bine sa achizitionati proprietatile cand se vand la pretul lor normal decat cand se scot la licitatie. Astfel va asigurati monopolurile, reducand in acelasi timp sansele adversarilor.

3 este numarul magic

Incercati sa aveti cat mai multe proprietati cu cate 3 case, astfel creati un echilibru intre ce cheltuiti si ce va revine. Nu este neaparat necesar sa aveti 4 case. Cu toate acestea, daca intr-adevar va doriti sa obtineti a patra casa asigurati-va ca preturile sunt accesibile si cumpararea acesteia va este accesibila. De asemenea, incercati pe cat posibil, daca aveti 2 sau mai multe proprietati sa nu le ipotecati, pentru a putea construi.

“Orice inchisoare are fereastra ei” spunea poetul francez Gilbert Gratiant. Cand realizati ca cele mai multe proprietati au fost achizitionate – acest lucru tinde sa se intample pe la mijlocul jocului – incercati sa mergeti la inchisoare. Astfel nu va mai trebui sa va faceti griji pentru plata chiriilor cand aterizati pe un spatiu gresit, mai ales atunci cand adversarul detine o pondere destul de mare.

Retineti ca aceasta metoda se foloseste atunci cand aveti putine fonduri nevoie de ceva ragaz pentru a vedea cam in ce directie se indreapta jocul si ce trebuie sa faceti.

Nu ignorati proprietatile ieftine

Majoritatea jucatorilor tind sa se concentreze doar pe proprietatile cu pret ridicat, iar daca aceasta strategie merge, atunci este excelent. Insa, a neglija proprietatile cu pret mic nu este tocmai o idee buna.

Pentru cele mai bune rezultate incercati sa achizitionati un mix de proprietati ieftine si scumpe. Retineti ca proprietatile ieftine au beneficiile de a atrage randamente mari pe investitii mici si chiriile pot fi de asemenea profitabile.

Surprindeti-va adversarii cu tehnici noi

Utilizati tehnici mai putin obisnuite pentru a obtine un avantaj in fata adversarilor dvs. Un exemplu in acest sens este tranzactionarea unui monopol potential profitabil precum grupul Verzilor cu un monopol mai ieftin dar cu profit sigur precum New York Avenue. Deoarece aceasta tactica este destul de subtila, majoritatea jucatorilor vor sari la oportunitatea de a tranzactiona cu dvs.

Cu toate acestea, asigurati-va ca aveti resursele necesare pentru a fi capabil sa construiti un minim de 4 case pe proprietatea mai putin costisitoare pe care doriti defapt  sa o dobanditi, iar jucatorul cu care faceti schimbul sa aiba mai putin de 500 de dolari.

Monopoly trebuie sa fie un joc distractiv, tocmai de aceea incercati sa evitati jucatorii care sunt foarte conservatori in jocurile lor. Monopoly poate deveni plictisitor daca uitati ca este doar un joc ce presupune distractie.

Nu incepeti nicodata cu “Bafta”!

Spunand adversarului “Bafta” sau “Noroc” la inceputul unui meci este un gest considerat ofensator. Motivul este destul de interesant si logic, deoarece sahul in sine presupune egalitate de sanse si nu exista niciun element care ar putea implica faptul ca adversarul dvs ar avea nevoie de noroc. Ofensa vine tocmai din faptul ca  adversarul ar avea nevoie de noroc sau bafta pentru a inscrie mai bine decat dvs si asta ar insemna ca ii ignorati cunostintele si experienta.

Prin urmare jucatorii prefera sa isi spuna “Un joc bun!”.

Alegerea culorii se face de obicei pe baza de reciprocitate. Unul dintre jucatori va alege cate un pion un pion de fiecare culoare si va ascunde cate unul in fiecare mana, iar celalalt jucator va alege o mana. Culoarea pionului din mana selectata de catre jucator va reprezenta culoarea cu care va juca acesta.

Strangerea mainilor, sau datul mainilor reprezinta una dintre cele mai puternice moduri de a va exprima bunele maniere pe care le presupune jocul de sah. Fiind un joc de razboi o strangere de mana ar putea parea incomoda pentru unii jucatori, insa jucatorii experimentati isi strang mainile la inceputul jocului din pur reflex, in semn de respect reciproc.

Pastrati-va manierele si in timpul jocului

In timpul jocului trebuie sa va asigurati ca pastrati orice comentariu despre joc sau din afara jocului pentru dvs. si retineti ca vorbitul in timpul jocului este considerat a fi nepoliticos.

Mutatul pieselor

De asemenea, o alta actiune considerata nepoliticoasa si adesea ignorata de catre incepatori este faptul de a atinge piesele de pe tabla si a nu le muta. Aceasta nu este o regula, insa o data ce ati atins o piesa, adversarul dvs se asteapta sa o si mutati. Tocmai de aceea este recomandat sa atingeti piesa doar in cazul in care vreti sa o si mutati.

Nu va ganditi, nici macar in visele dvs cele mai ascunse sa mutati o piesa pe ascuns, in timp ce adversarul este distras de la joc. Aceasta este cea mai mare ofensa pe care un jucator i-o poate aduce adversarului sau, si chiaj jocului de Sah.

Sfarsitul jocului

Cand jocul se termina intr-o remiza, mat sau impas este intotdeauna recomandabil sa intindeti mana repectuos in fata adversarului pentru o strangere calduroasa sau chiar sa il invitati la o ceasca de cafea pentru a discuta despre joc. Acest lucru nu numai ca va da o perspectiva asupra modului in care adversarul si-a construit strategia, dar de asemenea va ajuta sa va imbunatatiti mutarile pentru un viitor joc cu acesta sau cu alti jucatori.

Asadar, sa aveti un joc bun!

Originile jocului de Sah

Se spune ca sahul a luat forma pe undeva prin India, unde era jucat inca din secolul al 6-lea i.Hr si se numea “chaturanga” – adica “patru divizii ale armatei”, si anume: infanteria, cavaleria, elefantii si carele. Toate cele 4 divizii si-au gasit reprezentarea in joc, luand forma de pion, cal, nebun, respectiv tura. Jocul a devenit in curand foarte cunoscut si in Persia, sub numele de “shatranj”. O data cu invazia persana a fost introdus si printre popoarele musulmane.

Cu timpul, “chaturanga” sau “shatranj” a trecut granitele continentale si a patruns in  Spania, unde i-a fost atribuit numele de “ajedrez”. Apoi grecii au intrat in contact cu jocul, dandu-i numele de “zatrikion”. Pentru restul Europei versiunea sahului persan a devenit populara mai tarziu. Undeva prin secolul al 9-lea sahul a invadat Europa de Vest si Rusia, iar pana in anul 1000 se juca in toate regiunile Europei.

Dezvoltare ulterioara

Modificarile jocului au inceput in jurul anului 1200, insa cu toate acestea sahul a cunoscut o perioada de dezvoltare intensa abia la mijlocul secolului al 15-lea, iar schimbarile aduse si care se pastreaza pana in prezent au provenit din Spania si sudul Italiei. S-a introdus regula prin care pionii merg doua patrate pe prima mutare, in timp ce regina a atins statutul de cea mai puternica piesa.

Sahul ca teorie

Primul tratat despre sah se numeste „Repetición de amores y arte de ajedrez” si a fost scris de catre Luis Ramírez de Lucena in anul 1495. Acesta a fost publicat in regiunea spaniola Salamanca abia in anul 1497.

Cu timpul, maestrii precum Pedro Damian (portughez), Giovanni Leonardo Di Bona (italian), Greco Gioachino (italian) si Episcopul Ruy López de Segura (spaniol) au dezvoltat diverse strategii de deschidere si inchidere a jocului si de a semenea au inceput sa studieze tacticile simple pentru un atac mai eficient.

Transformarea sahului in sport

Sahul a fost  transformat complet in sport o data cu desfasurarea primului campionat de sah care a avut loc la Londra in anul 1851. Castigatorul campionatului a fost germanul Adolf Anderssen. Primul campionat oficial de sah este considerat a fi cel organizat in anul 1886, in care Wilhelm Steinitz, cu un joc bine structurat pe defensiva il bate pe campionul Johannes Zukertort.

Steinitz a pierdut coroana in anul 1894 in favoarea tanarului matematician de origine germana Emanuel Lasker, care a ramas campion international timp de 27 de ani. Lasker a abordat o strategie psihologica a jocului si cateodata facea intentionat mutari slabe pentru a-si induce in eroare adversarii.

Jose Raul Capablanca, jucator de origine cubaneza a spart dominatia germana cand a devenit campion mondial in anul 1921. Acesta era pasionat de mutarile simple si inchiderile spectaculoase. Dupa ce a castigat campionatul 7 ani la rand, a pierdut in cele din urma in fata lui Alexander Alekhine, jucator de origine ruso-franceza, experimentat pe atacuri puternice, care din pacate a murit in anul 1946 in timpul in care inca era campion mondial.

In perioada interbelica sahul a fost revolutionat de catre o noua scoala teoretica denumita scoala de hiper-modernisti si condusa de Aron Nimzowitsch si Richard Réti. Conceptul a fost de a controla centrul tablei de sah folosind piese de la distanta mai degraba decat pionii, care devin principalele piese de atac.

Ani mai tarziu

In anul 1924 a fost infiintata la Paris Federatia Internatională de Sah (FIDE). Trei ani mai tarziu, lumea a asistat la formarea Campionatului Mondial Feminin de Sah, al carui prima castigatoare a fost Vera Menchik.

In anul 1993 Garry Kasparov si Nigel Short s-au rupt de FIDE si au format Asociatia Profesionala de Sah (APC). De atunci pana in anul 2006 au existat simultan doi campioni mondiali si doua campionate mondiale. Campionul actual trebuie sa joace o serie de meciuri impotriva unui challenger. In anul 2006, Veselin Topalov – jucator de origine rusa a devenit campion mondial de necontestat cand a castigat impotriva lui Vladimir Kramnic.

In septembrie 2007, la campionatul desfasurat in Mexico City Topalov a pierdut titlul, cand a jucat impotriva indianului Viswanathan Anand, care si-a aparat pana in 2010 titlul cu succes.

La 1 ianuarie 2010, Magnus Carlsen, in varsta de 19 ani a devenit cel mai tanar jucator de sah din istorie si urmează să fie clasat de catre  sistemul de rating al FIDE-ului pe locul intai mondial.

Numai strategiile si tacticile ajuta un jucator de sah sa isi imbunatateasca nivelul de joc, insa acestea nu sunt atat de simple cand vine vorba sa fie puse in practica. Strategiile nu pot fi puse in practica in orice situatie, deoarece este mereu nevoie de o improvizare si de o imbunatatire continua a acestora.

Iata cateva strategii disponibile pentru jucatorii avansati:

Strategia nr. 1 –  O deschidere puternica

Deschiderea jocului constuie o serie de mutari bine gandite inainte, cunoscute ca si mutarile de deschidere. Aceasta strategie este cunoscuta ca a fi printre cele mai eficiente, astfel ca va poate da o idee despre felul in care va decurge jocul si ce tactici sa abordati mai departe. Profesionistii si jucatorii avansati isi petrec ani intregi studiind deschiderea jocului si imbunatatirea tacticilor, insa chiar si acestia isi pot schimba strategia cand se afla fata in fata cu adversarul. Cand va construiti strategia de deschidere nu uitati sa luati in considerare urmatoarele:

• Dezvoltarea pieselor
• Preluati controlul catre centrul tablei
• Asigurati-va regele
• Structurati-va pionii si nu va grabiti sa ii sacrificati

Strategia nr. 2 – Atacul invizibil

Daca ziua in care veti fi campion la sah pare inca prea departe puteti cel putin sa incercati sa pareti campion prin practicarea acestei strategii, care este folosita atat de cei avansati, dar si de catre incepatori. Acest atac trebuie sa fie exact cum pretindesi numele sau, adica invizibil. Din pacate sunt prea putine ocaziile in care adversarul sa fie cu garda lasata, dar ori de cate ori se intampla acest lucru incercati sa puneti in practica aceasta strategie astfel: Gasiti momentul in care sa atacati nu una, ci doua piese in acelasi timp, pentru a fi sigur ca o piesa a adversarului va cadea. Aveti grija insa sa va aparati de orice pericol piesa cu care atacati.

Strategia nr. 3 – Nu va irositi mutarile

Ca jucator avansat de sah intelegerea importantei fiecarei mutari este cruciala in castigarea sau pierderea jocului. Este foarte important sa ganditi fiecare mutare, chiar si atunci cand aveti in vedere sacrificarea vreunui pion. Fiecare piesa de pe tabla de sah este importanta si cea mai mare greseala ar fi sa subestimati valoarea vreuneia si sa faceti vreo mutare doar de dragul de a fi facuta. Deci aveti grija sa aruncati o privire de ansamblu catre tabla de sah si sa fiti atent unde mutati fiecare piesa.

Strategia nr. 4 -  Controlati centrul tablei de sah

Avand controlul la centru va permite sa atacati adversarul pe toate plancurile si va ofera mai mult spatiu de manevra. De la centrul tablei de sah vi se deschid nenumarate optiuni si puteti aborda stategii pe care nu le-ati fi banuit posibile initial.

Strategiile pentru jucatorii de sah, fie ei intermediari sau avansati nu difera totusi foarte mult, insa tineti minte ca sahul necesita o gandire ampla cu privire la strategia abordata si, cel mai important, un control permanent asupra jocului.

• Anthony Pratt, creatorul Cluedo nu s-a imbogatit pe seama jocului precum creatorii Monopoly sau Scrabble. Anthony a vandut drepturile de producere a jocului in anul 1953 pentru o suma infirma si timp de 13 ani a primit doar 5% din profit. Acesti bani i-au permis sa isi urmeze visul de a canta la pian si in orchestra simfonica.

• Atunci cand jocul era in faza de inventie au fost propuse si alte arme pe langa cele care s-au pastrat pana astazi. Printre acestea: seringa, toporul si otrava;

• In anul 1985 a aparut Clue – primul film inspirat dintr-un joc de societate si l-a avut ca director pe Jonathan Lynn. Producatorilor le-a fost insa imposibil sa gaseasca o casa asemenatoare cu cea din joc, asa ca au amenajat special diferite camere pentru unele scene. Ceva mai tarziu s-a scris si un scenariu inspirat din jocul Monopoly, dar filmul nu s-a produs niciodata;

• Cluedo este disponibil in peste 40 de tari si se joaca inclusiv in Japonia si China ;

• Varianta din Am de Nord este singura care a inlocuit numele “Reverend Green” cu varianta “Mr. Green”, iar in Spania unii pioni difera ca si culoare;

• Varianta Iraniana a jocului foloseste nume persane pentru personaje si poze care se potrivesc perioadei post revolutionare islamice. Scopul jocului de Cluedo din Iran nu este solutionarea crimei, ci descoperirea criminalului;

• Cluedo are si o varianta neoficiala si anume Mystery Museum, unde scopul este descoperirea unui artifact furat. Pentru aceasta este nevoie de cunostinte solide din Biblie.

• Versiunea americana a pesonajului Cluedo Mrs. White a fost materializata in anul 1999 intr-o papusa de plastic, care reda fiecare detaliu, de la costumatie, pana la brosa pe care o poarta la gat. Aceasta a fost special creata pentru Madame Alexander in colectia de “Game Dolls”.

Cluedo a fost prezent in diferite obiecte promotionale, precum meniuri KFC, ceasuri in editie limitata, ambalaje de guma de mestecat, mousepad-uri, felicitari, cravate, parfumuri, umbrele si multe altele.

De unde vine numele de Cluedo?

Numele a fost defapt menit sa sugereze caracterul misterios in care este invaluit jocul. Misterele pot fi rezolvate cu ajutorul unor indicii. Initial, in Anglia numele sau a fost Cluedo, iar jucatorii l-au prescurtat Ludo, nume derivat din expresia latina “Ma joc”.

Cluedo a fost creat de catre Anthony E Pratt si vandut catre compania Waddington’s Games. Datorita unor circumstante nefavorabile, precum efectele celui de-al doilea razboi mondial, lansarea jocului a fost amanata pana la sfarsitul anului 1949, an in care Parker Brothers au cumparat drepturile de a-l produce in America.

Personajele din Cluedo – de la Mr. Plum pana la Mrs. Peacock

A fost nevoie de cativa ani pentru dezvoltarea si perfectionarea jocului. In tot acest timp diferite personaje din carti si filme si-au gasit locul in acest joc, iar numele acestora variaza de la tara la tara. Putem intalni un personaj anchetator care se numeste Col. Mustard (reprezentat de o piesa galbena) sau D-na Peacock (piesa de culoare albastra). O data cu variatia numelor poate varia si genul personajelor, astfel ca in Germania personajul Miss Scarlet (reprezentat printr-o piesa de culoare rosie) este cunoscut sub numele de Fraulein Ming. In Elvetia i s-a dat un nume comun: Evelyne Rose insa are acelasi rol, adica cel de suspect.

Un alt personaj, numit Mr. Plum (piesa de culoare violet) se presupune ca ar fi cel uituc, dar cu intentii criminale. In varianta spaniola numele sau este Dr. Mandarino, iar in Elvetia Dr. Duklel. Dr Black, cunoscut in Spania ca Dr Lemon si in America de Nord ca Mr. Boddy este personajul principal, adica victima, in jurul caruia se invart toate misterele. Elvetienii il numesc Monsieur Cluedo sau Herr Kludo. Exista, bineinteles si 4 suspecti in joc si anume Madame Rose, Monsieur Brunette, frumoasa Miss Peace si Sergentul Gray. Prin urmare, aceste personaje au contribuit continuu la farmecul jocului de-a lungul anilor.

Armele din Cluedo

Jetoanele care reprezinta armele sunt create de regula din cositor – cu exceptia franghiei, dar pot fi si din plastic, in functie de editia jocului. Exista editii care au inclus piese placate cu aur sau piese din argint. Exista 6 arme si anume: Pumnalul – sau cutitul in unele variante din America; sfesnicul, revolverul – reprezentat prima data in Marea Britanie ca un pistol semi-automat model Dreyse M1907; franghia, teava de plumb – care in unele editii a fost fabricata chiar din plumb; si cheia – nu o cheie obisnuita ci o cheie de piulite.

Camerele din Cluedo

Exista 9 camere, deci 9 variante in care crima ar putea avea loc. Fiecare dintre cele patru colturi ale camerelor contine un pasaj secret care duce catre camera din diagonala opusa. Camera centrala, care poate reprezenta ori pivnita ori scarile ramane inaccesibila jucatorilor, dar contine dosarul secret. Jucatorii se pot plimba prin incaperi precum Bucataria, Sala de Bal, Sera, Sufrageria, Biblioteca, Sala de recreere, Holul sau Camera de studiu.

Regulamentul jocului Cluedo

Regulile Cluedo sunt simple si usor de retinut. Cunoasterea regulilor de baza este suficienta pentru incepatori, insa cei avansati ar trebui sa stapaneasca fiecare detaliu.

Alegeti un personaj si 3 carti si puneti-le in plic – sau in dosarul confidential, intotdeauna in camera din mijlocul casei. Alegeti apoi 6 camere din cele 9 si impartiti restul cartilor jucatorilor – fiecarui jucator ii revin cate 3 carti (suspect, camera si arma). Acestia isi aleg cate un pion de culoarea unuia dintre personaje si vor cutreiera vila in cautare de indicii, facand supozitii pentru a-i obliga pe ceilalti sa isi arate cartile pe care le au in mana, incercand astfel sa afle care sunt cartile lipsa. Puteti muta orizontal, vertical, inainte sau inapoi, dar nu pe un loc care este deja ocupat de catre un alt jucator sau de catre un suspect.

In cazul in care credeti ca stiti care sunt cele 3 carti din dosar, puteti face apoi o acuzatie si sa numiti oricare dintre cele trei carti din dosarul confidential. De asemenea puteti face o sugestie despre o arma sau un suspect care este deja in camera. Cand faceti o acuzatie, aveti posibilitatea de a numi cu exactitate o singura carte. In cazul in care acuzatia se dovedeste a fi falsa trebuie sa puneti in secret toate cele trei carti in dosar. Astfel nu mai puteti muta pana la sfarsitul jocului, deci nu veti putea castiga.

Cand vreti sa dovediti daca o acuzatie este adevarata sau falsa trebuie sa determinati identitatea cartilor din dosarul secret, iar cest proces se poate face doar prin eliminare, adica stiind ce carti au ceilalti jucatori si eliminand variantele. In timpul in care faceti acuzatia trebuie sa mutati suspectul si arma in camera in care tocmai ati intrat, astfel va trebui sa numiti crima comisa in acea camera de catre respectivul suspect si arma pe care acesta a folosit-o. Orice acuzatie va incepe cu “Il acuz pe…”, urmata de detaliile specifice.

Tineti minte cartea pe care v-a aratat-o adversarul, pentru ca astfel, prin eliminare veti afla ce carti se afla in dosar. Cand vi s-a terminat runda notati in carnetelul de detectiv care vi se pune la dispozitie sau chiar pe o foaie de hartie orice informatie care se dovedeste a fi folositoare pentru rezolvarea misterului.

Daca mai aveti nevoie de sfaturi pentru imbunatatirea strategiei voastre in ceea ce priveste jocul de societate Clue/Cluedo verificati seria de tips oferite de noi.

Multa bafta!

Alegerea suspectului

Prima ocazie ar fi alegerea piesei cu care veti juca. D-na Peacock are un avantaj imediat deoarece este piesa cea mai apropiata de prima camera, deci are din start un avantaj fata de celelalte piese. Insa cu toate acestea prima mutare este cea a piesei Miss Scarlet.

Navigarea pe tabla

A doua oportunitate ar fi alegerea camerelor in care veti intra. Din nou, D-na Peacock are un avantaj datorita pozitiei sale apropiate de Conservator – o camera de colt cu un pasaj secret care permite jucatorului sa se mute imediat in alta camera si sa faca o sugestie fara a arunca zarurile. Miss Scarlet are un avantaj asemanator, dar cu incaperea Lounge.
Veti castiga tot mai multe informatii daca faceti continuu sugestii, asa ca mutatul dintr-o camera in alta este o modalitate de a indeplini acest obiectiv. Jucatorii ar trebui sa foloseasca pasajele secrete cat de mult posibil, astfel ca scurtand drumul de la o camera la alta constituie mereu un avantaj, chiar daca un jucator deja detine o anumita camera.

Pe de alta parte, puteti incerca sa blocati drumul celorlalti jucatori catre pasaje, si sa le ingreunati astfel drumul catre celelalte camere si posibilitatea de a face sugestii. Aveti insa grija la spatiile deschise de pe tabla si planificati-va cu grija drumul dintr-o camera in alta.

Cum faceti sugestii?

Fiecare jucator incepe jocul cu un minim de 3 carti si un maxim de 6. Urmarirea cartilor care sunt prezentate fiecarui jucator este importanta in deducerea solutiei. Jocul contine carnetele de detectiv pe care va puteti lua notite despre cartile care v-au fost aratate si despre cartile pe care ceilalti jucatori si le-au aratat intre ei. Un jucator face o sugestie pentru a afla ce carti pot fi eliminate.

Cu toate acestea poate fi folositor uneori sa includeti una dintre cartile dvs intr-o sugestie. Aceasta tehnica poate fi utilizata atata pentru a forta un jucator sa arate o carte diferita precum si pentru inducerea in eroare a celorlalti jucatori.

Ganditi, apoi raspundeti – si nu invers. Trebuie sa va concentrati sa scoateti cat mai multe raspunsuri folositoare de la adversari. Atentie insa! Jocul nu presupune ca inducerea celorlalti jucatori in eroare. Prin urmare nu dati raspunsuri confuze. De asemenea puteti fi eliminati daca repetati acelasi raspuns la nesfarsit. In functie de raspunsurile dvs. jucatorii isi pot da seama daca puneti ceva la cale sau pot chiar sa isi dea seama ce carti detineti.

Mult succes!

Descrierea jocului de Twister

Jocul este alcatuit dintr-o panza sau o saltea dreptunghiulara de plastic care sta intinsa pe podea si care contine 24 de cercuri dispuse liniar –  6 de culoare rosie, 6 galbene, 6 albastre si 6 verzi – si o bucata de carton patrata, impartita in 4 sectiuni (fiecare avand la randul ei o culoare din cele 4: rosu, galben, albastru si verde) care reprezinta pe rand: piciorul stang, piciorul drept, mana stanga, mana dreapta. De acest carton este atasat un ac de plastic care indica mutarile si care va fi invartit pentru fiecare miscare de un arbitru. Fiecarei sectiuni din cadran ii corespunde urmatoarea miscare pe care jucatorii trebuie sa o faca. De exemplu: la strigarea: picior stang pe verde toti jucatorii se vor rasuci astfel incat sa puna piciorul stang pe o bulina verde. Jocul continua astfel pana cand un singur jucator va ramane in picioare acela fiind deci si castigatorul.

Jucatorii nu au voie sa atinga solul cu genunchii, cu coatele sau cu fundul. Acest lucru face defapt jocul mult mai dificil. Uneori este nevoie ca un jucator sa mearga prin jurul piciorului altui jucator pentru a atinge o anume culoare. Cu cat jocul avanseaza mai mult cu atat devine mai greu si mai incurcat si cu cat sunt mai multi jucatori cu atat devine mai interesant si mai distractiv.

Regulamentul jocului de Twister

1. Intindeti panza pe o suprafata plana, cu fata in sus.

2. Jucatorii isi vor scoate pantofii si ii vor lasa deoparte. Tip: daca jucati in aer liber puteti ancora colturile panzei cu pantofii, astfel incat aceasta sa nu fie luata de vant.

3. Desemnati jucatorii si separat, un arbitru. Acesta va invarti acul din cadran, si va monitoriza jocul.

4. Ocupati-va locurile pe saltea si incepeti jocul. Arbitrul va invarti acul si va striga catre ce parte a corpului si catre ce culoare se indreapta acesta. Toti jucatorii vor urma directia indicata de catre arbitru.  Daca un jucator deja se afla pe pozitia indicata va trebui sa schimbe mana/ piciorul pe un oricare alt cerc de aceeasi culoare. Daca doi sau mai multi jucatori nimeresc in acelasi cerc arbitrul va decide care dintre ei a atins cercul primul, iar celalalt va trebui sa gaseasca un alt cerc liber. Jucatorii nu isi vor muta mainile/ picioarele din pozitiile pe care le ocupa decat la strigarea arbitrului.

Daca toate cele 6 cercuri de o culoare sunt deja ocupate arbitrul va invarti din nou si va striga alta culoare.

Tip: Incercati sa va mutati spre adversar, fortand-ul sa treaca peste sau pe sub dvs pentru a plasa o mana/ picior pe culoarea indicata.

Orice jucator care cade sau atinge panza cu cotul sau cu genunchiul va fi imediat eliminat.

Tip: daca credeti ca va este imposibil sa atingeti un anume cerc puteti sa va eliminati singur.